poza articol carte

Cum s-a nascut ideea primei mele carti?

poza articol carteNimic in viata nu este intamplator. Mie imi place sa definesc „intamplarea” printr-un alt cuvant: „coincidenta”. Sa fie oare o coincidenta faptul ca bunica imi tot repeta in copilarie ca viata ei a fost un roman? Se pare ca nu! Am crescut sub amprenta ideii ca viata poate fi un roman, visand ca va fi un moment cand imi voi asterne pe hartie experientele mele sau ale celor ce mi-e dat sa-i intalnesc.  Stiam sigur ca voi scrie candva, era un fel de obiectiv cu deadline nespecificat, iar cand traiam o stare ce-mi parea unica, imi tot spuneam:”Acum e momentul! Daca as incepe sa scriu, sigur as descrie si momentul acesta!” Am tot acumulat momente interesante si inedite, dar nu scriam nimic. Tot amanam si asteptam sa intru in acea starea specifica ce te conecteaza la realitatea scrisului si care nu te paraseste decat dupa ce ai relatat filmul propriilor trairi.

Cu timpul am inteles ca daca nu imi planific o stare ce invita la scris, pot s-o astept mult si bine ca ea vesnic va fugi de mine.  Asa se face ca la inceputul lui 2013, cand mi-am stabilit lista celor zece obiective principale pentru anul in curs, s-a nascut obiectivul numarul 10 prin care ma angajam ca voi scrie o carte.

poza obiectiv

Obisnuiesc sa imi monitorizez lunar demersurile pentru realizarea obiectivelor, iar luna iunie  este momentul bilantului personal partial, de autoanaliza si chiar de diagnosticare a starii de fapt. Obiectivul numarul 10 nu avea nici un comentariu, nici un stadiu de lucru, nici o perspectiva! Imi si imaginam ca va veni sfarsitul anului si il voi transfera pentru anul urmator! Ori ca sa imi raportez de la un an la altul obiectivul, pot accepta doar cu singura explicatie logica: trebuie sa fie un obiectiv pe termen lung, altfel e inadmisibil!

Intr-o zi de final de iunie verificam postarile de pe contul de Facebook al Femeilor Independente si am descoperit un anunt al unei edituri referitor la un concurs: ”Cartea ta are un sponsor!” M-am gandit ca e sansa mea de a-mi realiza ceea ce imi propusesem demult, nu doar anul asta. Nu aveam pregatit nimic. Norocul meu a fost ca anuntul specifica mai multe variante de inscriere, din care una pare sa fi fost portita mea spre reusita: sa prezint un draft al unei viitoare carti. Am muncit pe branci patru zile sa creionez o poveste, inspirata bineinteles dupa „reteta” bunicii, apoi  s-o structurez, sa imi dau seama de la bun inceput ce voi pune in carte astfel incat sa fie combinatia reusita intre real si inedit, evitand domeniul SF. Asa au fost de mobilizatoare acele zile, incat am decis ca nu ma voi mai opri si voi incepe sa redactez romanul, chiar daca nu imi va fi acceptat draftul. Spre marele meu noroc, raspunsul dorit mi-a venit in doua ore dupa ce am trimis draftul la editura, eu angajandu-ma ca voi fi terminat cartea intr-un termen de doua luni.

Mi-am asumat acest termen, constienta fiind ca este vacanta si nu am nevoie de documentare, pot scrie in orice loc unde e liniste. Numai Dumnezeu stie in ce conditii am scris aceasta carte, am avut parte de prea putina liniste fata de cat as fi avut nevoie, dar la cateva zile dupa ce am demarat procesul de scriere am gasit solutia de a scrie noaptea, cand inspiratia dadea navala peste mine, iar cei ce ma suparau plecau in lumea viselor.

Prima parte a fost scrisa integral la Guardavalle in Italia, cand eram in vacanta, intr-un loc care  ma inspira si unde se refugiaza de nenumarate ori spiritul meu in cautare de armonie.  Desi nu a fost un an reusit din punct de vedere financiar, am facut un efort teribil pentru a ajunge acolo unde simt conexiunea cu intregul Univers. Asa se explica probabil cursivitatea primelor patru capitole. Urmatoarele doua parti au fost scrise la Bucuresti in conditii nu tocmai prielnice. Linistea, atat cea ambientala cat mai ales cea sufleteasca mi-au lipsit cu desavarsire. A fost un efort sa ma concentrez si sa nu abandonez. Trecerea la capitolul cinci si apoi sase a fost fortata si s-a simtit si in scris. Abia in cel de-al saptelea capitol, mi-am recapatat acea armonie in idei care culmineaza in capitolul al noualea, cel mai frumos din punctul meu de vedere. Daca in acest capitol povestea pare mult stilizata, ultimele trei capitole ale cartii devin pragmatice, impartasind experiente pe care le-am legat temporal, desi in realitate s-au petrecut la intervale mari  de ani.

Redactarea unui draft mi s-a parut dificila. Cu timpul insa, mi-am dat seama cat de greu mi-a fost sa dezvolt draftul, sa creez tipologii de personaje, sa pot lega secvetele intre ele in capitole, sa realizez bucle de idei de la un capitol la altul, sa pastrez cadenta exprimarii, sa constat ca azi imi place mult o exprimare, care maine nu imi mai place.

Este o carte scrisa in doua luni. Nu este o carte culta, dar valoarea ei consta in adevarul relatat uneori in forma pura, alteori usor stilizat, pentru a nu leza persoanele care mi-au fost muze si care m-au inspirat cu povestile lor. Nu stiu daca iti place sau nu, ai dreptul la propria parere, dar inainte de a critica sau de a refuza sa crezi ca anumite situatii chiar s-au intamplat, intreaba-te: daca ar fi sa scrii o carte, cat adevar din viata ta sau a celor apropiati ai avea curaj sa pui acolo? Raspunde-ti sincer doar tie, apoi te invit sa ma citesti. Sunt sigura ca vei intelege. Eu nu te indemn sa-mi apreciezi curajul, dar te indemn sa accepti autenticitatea.

„Adevarul nu intotdeauna este frumos, usor, insotit de vesti bune sau bucurie. Dupa ce se lasa asteptat, de cele mai multe ori e plin de umilinte, dezamagire, durere si gust amar.”(Femeia la 40 de ani. Pe Facebook – pag 152)

Abonează-te la noutăți prin e-mail

Categories: Fara categorie

Discussion

  1. felicitari, esti o invingatoare, oameni ar trebui sa creada mai mult in ei.
    te felicit din toata inima, esti unul din oameni pe care-i plac mult, bravoooo.

    laura ciolacu
    1. Buna seara Laura!
      Iti multumesc mult pentru cuvintele frumoase! Vorbele tale ma indeamna sa ma simt apreciata, sa inteleg ca efortul meu nu a fost in zadar si mai ales ca trebuie sa continui!
      O seara frumoasa!
      P.S. Mesajele de la voi au intrat in spam si nu le-am descoperit decat in momentul in care vroiam sa le sterg!
      Cu drag,

      Adriana

      Adriana Ungureanu

Comentarii?

Your email address will not be published. Required fields are marked *