La limita dintre mila si revolta

La limita dintre mila si revolta

A fost o data, cu foarte multi ani in urma, o cersetoare pe strada. Statea in fata unei farmacii cu o reteta in mana. Aproape plangand, a venit la mine sa imi ceara cativa lei. Toata reteta ei costa 30 lei. Cand eram mai tanara, eram usor de impresionat, asa ca i-am cumparat toata reteta. Mi-a multumit si mi-a urat toate cele unei vieti indestulatoare. Ghinionul a facut sa am acelasi drum intr-o zi de doua ori. La un interval de cateva ore, am gasit-o pe aceeasi femeie in fata aceleiasi farmacii, de data asta cu o alta reteta in mana, cersind in acelasi mod “doar cativa lei” altor fraieri ca mine. Am constatat cu o oarecare liniste in suflet ca a murit si capra altora, au mai fost si altii la fel de sensibili cum fusesem si eu cu cateva ore in urma!

De cand am scris prima mea carte, exista multi barbati care imi scriu pe Facebook. Inca nu-mi dau seama daca este o coincidenta sau asa se procedeaza de fel indiferent daca scrii sau nu carti despre viata pe Facebook, ideea e ca in ultimele luni au aparut multi. Bunul simt m-a invatat sa nu rejectez o persoana daca incearca sa imi ureze o zi buna sau sa imi trimita o poza cu o floare. Problema e cand cineva insista vreo cateva zile sa se dea la tine, sa obtina o convorbire telefonica, iar apoi dupa un timp sa te trezesti ca iti trimite propriul CV disperat sa ii gasesti un loc de munca. Nu conteaza faptul ca e mai tanar decat mine, ca nu l-a interesat vreodata sa studieze cine sunt cu adevarat, sa constate daca am sau nu firma, el imi ma intreaba daca il pot angaja acum la firma mea, dupa ce data trecuta imi cerea sa il sun pentru a-i da nu stiu ce lamuriri!

Unii oameni scriu de placere. Altii scriu pentru a face bani. Consider ca pentru a cunoaste un om, e bine sa ii descoperi comportamentul in perioada de criza, de disperare. Zilele trecute m-a contactat pe Facebook un “scriitor”. Lasand deoparte faptul ca numele rezona perfect cu al unui securist tortionar celebru, fiind un om educat mi-am zis sa nu pornesc cu idei preconcepute sau sa fac asocieri eronate. Bineinteles ca si acest personaj a incercat sa ma abordeze pe chat-ul privat: “nu e asa ca te intereseaza aceasta carte?” Nu mi-a placut abordarea lui agresiva de a-si vine cartea, drept pentru care nu i-am raspuns. Apoi a revenit cu un mesaj la fel de obraznic:” nu vrei sa vorbesti cu mine?” I-am raspuns politicos ca nu am timp acum pentru ca sunt in perioada examenelor, dar ca imediat ce voi fi terminat, mai mult ca sigur ca ma va interesa cartea sa. Mi-a trimis un zambet si mi-a dat “block” pe Facebook.

As putea continua cu foarte multe exemple dar ma opresc doar la acestea trei.

Printre capacitatile cele mai inalte ale mintii umane se numara si moralitatea sau etica. Moralitatea presupune un bun simt aparte. Daca un “scriitor” te agata sa ii cumperi o carte, dar de fapt iti ofera trei la pretul de 100 de ron si daca nu i le cumperi iti blocheaza accesul la contul sau, dupa mine nu e un scriitor moral, ci un speculant ordinar care se comporta precum tizul sau din fost securitate romana. Daca un baietel te agata pentru ca a auzit ca femeile de peste 40 de ani se dau in vant dupa tineri, ca apoi sa iti ceara un loc de munca, inseamna ca acel baiat nu are moralitate, ar fi fost dispus sa incerce si alte “prestari de servicii” pana la o munca concreta rasplatita printr-un salariu legal. Daca baba de mai sus a mintit cu nerusinare ca are nevoie de medicamente si a putut face rost de atatea retete inseamna ca pe langa ea mai era cineva imoral – furnizorul de retete / eventual cel care a falsificat parafa.

Ideea e ca traim intr-o lume plina de imorali. Vestea proasta este ca sunt multi si pare ca le merge bine. Vestea buna e ca la un moment dat li se infunda. Si daca privim cum o duc acesti imorali, cum depind de fraieri, iar numarul fraierilor este mai mic decat al lor, au sanse sa li se infunde mai repede. Si atunci trebuie sa inventeze altceva. Pe mine cel putin, a doua oara, la noua lor inventie, nu ma mai prind.

Cu toata experienta mea, nu vreau sa ma schimb. Oameni ca mine si ca tine o ducem bine pentru ca ni se va intoarce mereu binele facut candva. Cine isi bate joc de binele oferit de noi, e problema lui. Noi am fost de buna credinta. Cel putin in cazul meu, la inceput mi-e mila, apoi ma revolt, dupa care imi trece. Fiecare astfel de experienta imi demonstreaza care e locul meu in aceasta societate umana, cat de sus sunt fata de acesti smecheri ordinari. Stiu sigur ca cel care nu are pic de omenie in propriul interes, va sfarsi sarac … nu neaparat din punct de vedere material, desi nimic nu e intamplator!

 

 

Abonează-te la noutăți prin e-mail

Categories: Fara categorie

Comentarii?

Your email address will not be published. Required fields are marked *