20141018_151138

Succesul = chimia dintre oameni

Sportivi de performanță ajung doar cei în spatele cărora se află un reputat antrenor. Olimpici devin doar cei care sunt susținuți de profesori foarte buni și de părinți conștienți de valoarea propriului copil. În mediul universitar reușesc doar cei care sunt sprijiniți de profesori influenți. În politică, întotdeauna va fi un “veteran” leader care îl va susține, promova și propune într-o funcție pe noul intrus. Artist cunoscut devine doar cel care a avut un profesor bun, apoi a întâlnit un manager priceput care îl plasează în diferite roluri sau spectacole și apoi un regizor care îi pune în valoare calitățile scenice. Un job bun întotdeauna va fi doar pentru cel care are recomandări excelente sau dacă angajatorul își asuma riscul să îl angajeze. O firma are succes doar dacă în spatele ei există un manager bun, care la rândul său a închegat cândva o echipă potrivită ce se pricepe să gestioneze relațiile cu oameni din firmă și din afara ei.

Sintetizând cele afirmate, orice proiect are o bună finalitate dacă au fost implicați oamenii potriviți, nu neapărat cei mai competenți, dar care relaționează eficient cu cine trebuie în modul cel mai adecvat posibil, adică natural, respectând principiile unei bune comunicări fără prea mare efort. Nu există ca cineva venit de pe stradă să fi avut succes de unul singur fără a fi susținut în vreun fel, oricât ar fi de bun în ceea ce face. Succesul depinde de felul în care ne țesem relațiile cu cei din jur. Nu putem reuși fără un spate asigurat. Problema e cine își asumă rolul de îngerul nostru păzitor? Bineînțeles, cel cu care comunicăm cel mai bine!

Mă tot văicăream câteodată cât îmi e de greu și cum îmi fac praf alții unele din aspirațiile la care am visat din tot sufletul. Pe moment îmi vine și mie greu să accept că mi se întâmplă asta, cu toată dezvoltarea mea personală pe care încerc s-o asimilez de ani de zile, tocmai eu, care relaționez cu atâția oameni în jurul meu, în niciun caz nu pot fi acuzată că nu sunt capabilă să-mi leg niște relații. Cu toate astea, mi se întâmplă ruperea unor legături pentru care am depus efort mult timp să le realizez și de care ar depinde succesul obiectivelor mele. Apoi am înțeles ca nu modul în care mi-am croit relațiile respective a fost greșit, ci felul în care am acceptat să comunic încă de la început nu a fost cel mai potrivit. Mai mult, vina mea a fost că m-am complăcut în relațiile respective, care s-au dovedit nenaturale sau mai clar împotriva naturii, eu tot insistând deși primeam semnale clare că nu e bine să merg mai departe.

Am descoperit pe propria-mi piele ca dacă am fost data afară pe ușă și am intrat pe geam nu mi-a fost bine deloc. Cu experiența de acum, aș evita orice asemenea situație pentru că nu duce la nimic bun. Speța este potrivită doar dacă îți faci treaba repede și pleci, dar dacă ești nevoit ca mine să îi suporți timp îndelungat pe cei care te-au dat pe ușă afară cândva, trebuie să înduri tot felul de minciuni, ipocrizii sau abureli și ajungi să regreți ca că te-au mâncat tălpile să forțezi mai demult. Nu e tocmai situația ideală, dar vorba ”cum îți așterni, așa dormi” e de mare valoare!

Când cineva nu prea vrea să comunice cu tine, nu e vina ta în totalitate. Comunicarea eficientă, dincolo de tehnicile ei, are la bază un principiu esențial: bunăvoința de a relaționa. Când nu te regăsești pe ”lista dezirabilă” a cuiva, orice intenție îți va fi răstălmăcită, indiferent ce spui, ce faci sau ce intenție ai. Dacă faci, de ce faci, dacă nu faci, de ce nu ai făcut. În cazul unei inteligențe peste medie, denaturarea procesului de comunicare poate fi făcută cu mare tact pe care eu îl numesc direct ipocrizie. În situația unei persoane nedotate neuronal, procesul comunicării este întrerupt brusc, aproape mârlănește. Iar în cazul unei persoane ”a dracului”, comunicarea se transformă în monolog, dar problema gravă în această situație devine răzbunarea, care depășește orice principiu de etică, umanitate sau pur și simplu logică.

Am întâlnit oameni din toate categoriile. Am avut ocazia să simt ce înseamnă să fiu prostită în față, am făcut cunoștință cu prostia în splendoarea definiției ei, dar nimic nu se compară cu răutatea combinată cu prostie și invidie. În această situație nici nu mai poate fi vorba de proces de comunicare, ci doar de experiment chimic de testare a vitriolului ce există în unii dintre noi!

Bunăvoința asta vine de fapt din chimia care se creează între oameni. Orice proces de respingere poate reflecta o anumită stare a celui care respinge, precum și a celui respins. Reacțiile sunt clare, dar cauzele nu întotdeauna evidente. Ideea e ca te poți înarma cu răbdare să înțelegi ce ți se întâmplă. Poți îndura, dar în același timp ți-o poți lua original, după lungi așteptări și mai ales speranțe. Dar în același timp, reușita poate sosi din direcții nebănuite, neprevazute, pentru că încet-încet viața te conduce spre direcții inimaginabile care te apropie de mediul potrivit aspirațiilor tale. Cum se întâmplă asta?

Magnetismul face ca cine se aseamănă să se adune, iar ajutorul va veni întotdeauna de la cel care vede în tine ceva ce există în el sau îl completează, după ”chipul și asemănarea lui”. Deci dacă vrei să reușești, caută-te pe tine în cei care te pot ajuta, altfel vei păți ca mine! În ultimul timp am tot început să întâlnesc oameni ca mine și, după ce mi-am făcut lecțiile grele, acum începe să îmi fie bine, mai ales pentru că i-am iertat și pe cei care m-au mințit, pe cei care m-au jignit și pe cei care m-au împroșcat cu otravă.

Succesul înseamnă a găsi oameni binevoitori care îți doresc și își doresc ceea ce dorești și tu. Înseamnă armonizarea energiilor, pe lângă cea a valorilor, se bazează pe completarea eforturilor și orientarea spre o singură direcție: cea a succesului. Chimia este prezentă în orice relație umană, totul depinde de reacțiile care se nasc când oamenii se întâlnesc. Pentru a avea succes este nevoie de oameni care să te transforme într-o variantă mai bună a ta, nu să te neutralizeze sau să te dizolve.

Orice stimulent extern din afara relației naturale umane, provenit din zona materialului, compromite reacția, denaturând-o sau conducând-o spre perioada ei de înjumătățire. Principiul ”nimic nu se pierde, totul se transformă” dă savoare chimiei umane care se poate afla de-a lungul unei vieți în diverse forme de agregare și care este supusă unor permanente procese de evoluție. Cu alte cuvinte, nimic nu e veșnic, nimic nu e stabil.

Abonează-te la noutăți prin e-mail

Categories: Fara categorie

Comentarii?

Your email address will not be published. Required fields are marked *